Dă lumea-n judecată !

Apele devin mai seci
Murmurând în șoapte reci
Prin izvoare, valuri multe
- Cine stă să le asculte?

Nimănui nu-i pasă-n veci
Că pădurea-i cu poteci
Și prin frunze bate vântul
- Cine-ți știe ție gândul?

Lumea-i rea și egoistă
Când trăiești o viață tristă
Și ai multe vise-n zbor
- Cui îi pasă de al tău dor?

Ia-ți iubirea ca avocată
Apoi, dă lumea-n judecată
Pentru a ei prejudecată
- Și las-o așa ca acuzată!