Contemplare

Când valurile vieții bat furtună
Se cern iubirile spre fund
Straturi colorate ce se adună
Peste sufletu-mi fecund

Tulburând liniștea uitării
Din alte universuri paralele
Bate cineva la poarta afirmării
Cu bătăi de inimi grele

Al timpului, mereu doi magi
Visul și Realitatea se sărută
- Să fie dorul celor dragi
Sau poate o dragoste pierdută?