Fecior Parfum de Mentă

Sub un gutui la rădăcină
Stă fecior Parfum de Mentă
Din sat fetele se adună
Să-l admire vreme multă

Dar el mândru peste poate
Cu firea lui ștrengară
Fuge, părăsindu-le pe toate
Nepăsător pribeag de vară

Și fluturatic se strecoară
Prin adieri de vânt ușor
Poposind în dor de seară
La mândruța mea-n pridvor

Eu, gelos din cale-afară
Îl alung, cât hăt, departe
Însă el, pe furiș, revine iară
Și se ascunde într-o carte



Mă trezesc și-i dimineață
Mintea mea-i bătută-n cuie
Somnoros mă spăl pe față
Parcă a fost și parcă nu e

---

Există o specie de mentă cu frunza rotundă și mai lucioasă care îi priește să traiască cel mai bine la radăcina unui gutui. Batranii din vechime știau asta și o plantau în preajma unui gutui.

---