Orașul e tras printr-un voloc
De norii grei ce curg șiroaie
Tot ce mișcă își caută un loc
Adăpostindu-se de ploaie
Legănându-mi al meu gând
Ploaia bate cu mii de ciocănele
În ritmul rafalelor de vânt
Peste acoperișul casei mele
Spre odaia mică, întunecată
Lumina se fardează în fereastră
Apoi se pierde parcă, toată
În frumusețea ta măiastră
Feériile din jur ce ne îmbată
Sunt al iubirii noastre, ritualuri
Iar fericirea începe să răzbată
Prin ploaia care cade-n valuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu