Chipuri de ființe dragi
Ca prin baloane de săpun
Se rotesc cu imagini vagi
Prin mintea mea acum
Ce-mi amintesc cu nostalgie
De dulcea mea copilărie
Parcă, a fost, mai ieri
Când într-o gară prăfuită
Venind un tren de nicăieri
Cu o locomotivă duduită
A luat, atunci, un băiețel
Și copilăria mea cu el
Înstrăinat fără să vrea
Coborât în gara mare
Înghițit de lumea rea
Fără bani prin buzunare
Plătind, la schimb, cu ani
Aleargă-n goană după bani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu