Copil ce sunt

 În vraja visurilor mele
 Pădurea pare de argint
 Sub luminile din stele

 Iară eu, copil ce sunt,
 Îi spun Lunei c-o iubesc.
 Dar ea râde somnoroasă

 Eu, de vorba mea, roșesc
 Și sub o salcie pletoasă
 De rușine, mă pitesc.

 Luna, atunci înduioșată,
 Îmi trimite-n dar ceresc
 Un suav sărut de fată