Noaptea

       Vine în straie negre noaptea
 Cu al ei farmec totul liniștind  
       În cer se aprinde câte-o stea
 Peste lume feeria coborând    

       Luna zâmbește somnoroasă
 Și lumina-i cade încet alene    
       Peste pădurea întunecoasă
 Unde farmecul se așterne      

       Licurici de argint se aprind
 Pe scoarța ramurilor groase  
       Iar păianjenii plase își întind
 Și leagă copacii cu mătase      

       Lăsând în urma lor pământul
 Pe un catarg cu pânze întinse  
       Îndrăgostiții își plimbă gândul
 Prin oceanul vânturat de vise  

       Un zevzec de greier s-a găsit
 Să ne tulbure cu o romanță      
       Cică a lui iubită l-ar fi părăsit
 Dar că mai are .. o speranță !