Când cineva apropiat ne moare
Parcă se rupe ceva din noi
Ne fuge lumea de sub picioare
Și devenim mai străini și goi
Tren de dor pe o linie secundară
Ce-și schimbă vagoanele prin viață
Un vagon își lasă într-o gară
Apoi își ia un altul mai din față
Ne vom întâlni uneori prin vise
Ne vom aminti c-am fost vreodată
Ca doi actori ce se joacă în culise
Într-o existență efemeră și ciudată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu